Luci Lacan organizeaza in fiecare an cate un concurs, cel de acum fiind dedicat copiilor. Am plecat si noi sa alergam, eu singur si mama cu Silvia, fetita lui Vali.
Ca deobicei de fiecare data cand este un concurs ploua, dar lucrul acesta il face mai interesant.
Am avut de studiat traseul, dar nu numai eu...
Eu am plecat la minutul 0, avand cel mai lung traseu.
Am inceput incet, gasind primul, al doilea si al treilea pct de control.
Totu` bine si frumos, cate o ratacire pe aici pe-acolo, pentru ca vegetatia era inca destul de mare, si nu gaseai chiar toate scurtaturile.
Din pacate alergam dupa punctul patru, unde gleza m-a cam lasat, alunecand intr-un sant si pocnind cat putea de tare. Am ramas intins pe jos vre-un minut, dupa care am schiopat pana la urmatorul punct.
Aici m-am ratacit de-a dreptu`. Am luat-o prin toti boschetii si toate gropile posibile, pana am gasit si al patrulea punct.
De aici a fost usor, pana sa dau de prietenele mele caprioarele. Experientele mele proaste alaturi de ele ma fac sa ma tem de ele. Cu parul tot ridicat pe spate, am inaintat cate putin, fiind atent la ele si reciproc. Au fugit...
De aici mi-am continuat mai departe drumul, ajungand pe culoarul de finish, pe o liziera...
...tot ud si obosit, luan locul I, alaturi de Silvia care a facut aceeasi performanta.
Abia asteptam si anul viitor.
Felicitari Alex, te astept si la anul.Esti un competitor foarte bun :). Lucian.
RăspundețiȘtergere