Dupa ce ne-am lasat toti bagajele la clubul Tibiscus, care era si locul de plecare, a urmat o dimineata in care ne-am trezit toti devreme ca sa plecam. Mama si cu tata m-au condus pana la club, deoarece eu plecam din Timisoara cu restul trupei miercuri dimineata.
Apoi am parasit Timisoara pentru 5 zile de pedalat, distractie si cunoasterea locului in care traim.
Toti, din clubul sportiv Tibiscus si prietenii nostri, care s-au alaturat, am pedalat pana la Buzias, unde era prima oprire (oficiala, daca iti trebuia la baie te opreai ce sa faci?).
La Buzias ne-am oprit pentru o cafea sau un corn sub avion, apoi am plecat mai departe spre Lugoj. Cu cat se faceau mai putini kilometri cu atat mai fericit.
Am avut si pante de urcat, pante de coborat, fiecare urcare era un cosmar, iar fiecare coborare un rai.
Cosmar ca si cosmar, dar cand ai ramas fara energie ce te faci? Resita era aproape, trecusem deja de Lugoj, unde ne-am oprit sa-si faca Alex 8-ul. Din pacate oul ramase. Dar am patit-o sa nu mai pot sa pedalez, iar Resita, care a devenit punctul de mancare al traseului, dupa ce am ajuns prea repede in Lugoj. M-am strofocat, am scos tot ce mai aveam din mine. Ochii mi se inchideau. "Asta-i sfarsitu? Nu-i deloc placut!". Dar am ajuns pana la urma la restul trupei, care ne astepta cu apa.
Si nu numai ei ne asteptau cu fericire...
Dupa oprire, a urmat si Resita din fericire, unde "ne-am batut" unde mancam. Am ajuns din fericire la un restaurant, mai mult bar. Sergiu i-a trimis la Marius prin statie ca "Asta-i o bomba de restaurant." iar noi toti pe langa chelner cu statiile date la maxim auzeam. O foarte buna reclama, dupa care am mancat.
A urmat dupa urcusul pana la Lacul Valiug, unde am inoptat pe malul lacului, la cort, intr-un tarc pe care l-am propus si l-am gasit cu greu. Il vazusem cand am fost saptamana trecuta la concursul de inot cu Vali si cand tata a urcat pana pe Semenic.
A urmat bere si distractie langa foc, ca sa fim increzatori pentru urmatoarea zi.
A urmat a 2-a zi.
N-aveam nici un chef sa ma trezesc, dar am facut-o pana la urma. Am strans tot si am asteptat dupa Gil, care inca nu terminase de strans nimic. "Gil, aduna ce-i in cort!" "Imediat, domle." "Gil, aduna ce-i al tau!" "Acuma." "Gil...". Dupa jumate de ora si-o strans lucrurile, iar eu am terminat de impachetat cortu, dupa care am plecat spre Semenic.
Sus, am avut o durere de genunchi groazinca ce m-a facut sa nu mai urc pana pe Semenic. Am ramas la intersectie si i-am asteptat pe toti sa vina. Marea majoritate a urcat sus.
Iar ca de obicei dupa Remus a venit cainele. Remus si cainii au avut o legatura speciala tot timpu'.
Apoi am plecat jos in Slatina Timis. Unde o masina ne-a lasat ca sa ocoleasca pentru ca drumul era spart, dar Furia Rosie a lu' Andrei a venit cu noi.
Am trecut pe la Trei Ape.
Dupa care am avut parte de un urcus pana sus la o stramba, unde am facut cate o poza de grup...
...dupa care am pornit la vale vreo 20km.
In Slatina Timis, mi-am adus aminte de BMM 2010. Ne-am oprit sa papam niste biscuiti pana ne gasea Marius, dupa care am pornit spre Caransebes, pe drumul european, unde Sile ne-a dus trena cu 25km/h. Foarte bine lucrat Sile!
In Caransebes am mancat cu totii la restaurant, eu bagand in mine ca spartu, dupa care am fost sa ne cumparam de mancare pt deseara si maine dimineata. Apoi sus pe Muntele Mic. Dupa cativa kilometri mi s-a facut rau si am abandonat, mama si tata venind cu masina pana acolo. Aici am predat stafeta lui tata care a dus-o pana sus pe Varf pana s-a intunecat. Un urcus lung si greu pe care nu toti l-au terminat.
Sus, seara, am mancat si am baut, ascultand la radioo`ul de pe un telefon meciul lu' Poli. Apoi toata lumea la somn.
A treia zi vine si ea cu lucruri bune sau rele.
Ne-am adunat cu totii si am coborat jos pana in poiana marului, mama plecand de dimineata sa ajunga la lucru.
Tata a fost noul nostru "coleg" de trupa.
Am coborat cu totii pana jos in Otelu' Rosu, unde am comandat pizza la pachet, pentru ca era destul de devreme. Masina era dispusa sa care mancarea.
Dupa ce am ajuns spre Ruschita, ne-am oprit intr-un popas turistic de pe margine si am infulecat toate pizzele.
Dupa care am tras o dormita buna cu totii.
Apoi iar cu burtile pline la deal. La cariera de marmura in schimb am facut un popas, unde i-am ajutat pe muncitori sa mute o bucata mare de marmura.
Totul terminandu-se cu bine dupa ce Miha ni s-a alaturat. Fara ea nu faceam absolut nimic.
Am plecat cu totii mai departe, eu facand si pana pe drum, dar ajungand pana la drumuri care sunt inundate, raul curgand pe el. Cred ca fusese cea mai misto parte.
Am ajuns pana la urma la Surduc, adica aproape, ca am dormit la marginea drumului printre o mie de cacatei de oaie.
In a patra zi am plecat spre Lipova.
Am pedalat pana la baraj, dupa care am coborat pana in Faget.
Aici ni s-a alaturat si mama.
Iar am pedalat toti impreuna spre Savarsin, unde am mancat la un popas turistic. Un restaurant mic si rapid.
Inapoi de unde am venit si spre Lipova unde vroiam sa ajungem cat mai repede la strand. Ne rugam insa cu totii sa nu fie vreo nunta.
Am si ajuns si ne-am intalnit cu parintii lui Gil.
Unii au stat la casuta, altii la cort lnga ele. Dar repede inainte sa mancam am facut o baie, chiar daca nuntasii erau pe acolo si se uitau urat la noi. Cel mai mult ne rugam sa arunce mireasa in apa. Ca era cine s-o salveze.
In fine...A urmat si ultima zi...
Toti am pornit incetisor pana am ajuns aproape de Buzias. TVR`ul ne-a dat un interviu mie si parintilor mei, dupa care am mancat cu totii si am plecat acasa.
Mama a dus trena, dar nu putea sa mearga in ritmul ei, deoarece unul dintre noi se misca mult prea incet ca sa ajungem si sa ne vedem pe TVR.
In fine am ajuns la club cu totii, intregi.
SI I-AM ZIS ADIO TURULUI CICLIST AL BANATULUI MONTAN 2010!!!
Turul a fost foarte frumos. Sa ne vedem cu bine si la anu' !
RăspundețiȘtergere