Am facut rezervare la un motel, care a ajuns sa fie destul de greu de gasit. Dar GPS-ul face minuni. Ne-am cazat, toti care am fost de la Clubul Tibiscus, dupa care am dormit bine de tot.
A doua zi ne astepta o provocare majora, deoarece cu o zi inainte plouase bine de tot. Ganduri de a abandona ne treceau prin cap, dar ieseau pe cealalta parte cu cat ne apropiam mai mult. M-am inscris cu tata la tura de 45km. Stiam dupa profil ca aveam o catarare care ne va da de furca. Parea destul de abrupt, dar de ce sa dam inapoi?
Se anunta ca se va da startul. Am fugit repede de la incalzire, pregatindu-ma sa sar gardu. L-am vazut pe Victor, dar pe tata l-am pierdut. "Victor, ajuta-ma sa sar gardu!". Zis si facut. Eram aliniat printre primii la start. Atunci au aparut, au aparut domnisoarele de la RedBull. Am baut repede o doza cu Victor, desi nu-s amator de energizant, prefer un IsoStar.
5,4,3,2... opa trebuie sa ma pregatesc. Am aruncat doza, picioru' pe pedala..1 START!
Toti ne-am inghesuit sa plecam cat mai repede. Noroaie peste tot. Nu stiam cum sa trecem. Toti ocoleau o balta mergand incet, m-am gandit hai so tai prin balta sa-i depasesc. Zis si facut, numai ca partea a 2a a planului n-a mers precum vroiam. m-am infipt in noroi pana la genunchii bitzei, ramanand blocat in mijlocul lacului. Da-te jos si impinge-o. Am iesit, repede dupa cei ce au luat-o inainte. Adrenalina se marea cu cat pedalam mai tare. Dar din pacate si nevoile au devenit mai mari. A trebuit sa ma opresc la un pipi, ramanand cu vreo 20 de locuri in spate.
Trebuia sa-i prind din urma. Am pedalat cat puteam. Am ajuns la rau.. "Na acuma pe unde o iau?" evident, prin mijlocul lui. M-am dat jos de pe bitza gandindu-ma la ea. Am intrat in apa cu ea deasupra capului. Apa imi era pana la genunchi si nu glumesc. Mi-era frica sa nu alunec cumva ca dupaia o pierdeam pe-acolo.. Din fericire forta a fost de partea mea. Am trecut cu succes.
Urma un deal pe care trebuia sa-l urcam, iar apoi muntele pe care il asteptam cu totii cu nerabdare. Push-bike`ul a fost obligatoriu. Sincer era o panta de nedescris, abia urcam si cu picioarele. M-am uitat in spate. Tata trecea raul. Ma ajungea din urma. Am tras tare sa nu ma prinda pe dealuri, dupa care am ajuns in padure. Am coborat la drumul principal, pe care l-am trecut in graba si iar sus pe o panta de push. Poze, poze, paparatii peste tot... Urcusul adevarat abia daca incepea aici. Mergeam in grup, de vreo 5 persoane. Ii mai depaseam, ma depaseau, dar in final am ajuns la punctul de alimentare. L-am asteptat pe tata stiind ca este aproape. Desi era un rau care era la vreo 3-4 metri fata de nivelul la care era punctul de alimentare si drumul pe care veneai, groapa era interesanta de coborat si urcat. Tehnica pe care am abordat-o m-a ajutat sa ajung in apa, dar picioarele m-au lasat la urcare.
Dupa ce am facut reuniunea de familie si l-am indopat pe tata, am plecat mai departe la cosmarul Geigerului. Cel mai greu de facut era sa-ti intri in ritm, dupa care pedaleaza vreo o ora.
Schimbatul vitezelor era important deoarece efortul depus este diferit, insa schimbatorul din fata era blocat. Prea mult noroi strica. Am ramas fara foita mica, fiind nevoit sa dau efort mult pe termen scurt, dupa care sa ma opresc si sa imping. Lucrul asta era nasol deoarece tot ce depaseam, ma depasea la push.
In sfarsit ajung la un rau. Repede bita in el, desi fiind mai mult parau, arucam apa pe scimbator si stergeam cum puteam. "MERGE!!" Fericit am pornit mai departe unde problemele nu s-au incheiat. Un carcel ma tot urmarea, fiind nevoit sa fac ce nu credeam ca voi face in viata mea. Sa-mi arunc picioarele in urzici. Piscaturile ma motivau la deal, dar carcelul insista. Unu' de la Geiger Team m-a ajuns din urma. "Ai magneziu?" "Nu. De ce?" "Carcel. Urzicile functioneaza?" "Da" "La urmatoru camp de urzici ma arunc in el." Camp, camp da eram la munte. Am ajuns in sfarsit pana sus, coborand un pic, dupa care urma o urcare aproape verticala, sau asa imi parea mie care eram rupt dupa 14km de urcare. Am impins-o impreuna cu tata cu pauze lungi intre push-uri, dar am reusit sa cucerim varful Magura.
La coborare am luat-o inainte, dar tata statea cat de cat aproape. Aici a urmat sa ma imprastiu pe jos ca o placinta, sa-mi mulez toate oasele pe toate denivelarile si sa ma ridic de pe jos plin de durere. Am continuat mai departe, grupul pe care il conduceam extinzandu-se la 6-7 persoane.
A urmat coborarea cea mai extrema printr-o rapa unde incapea deabea un om, mai si bicicleta lui. Aici a fost un chin pentru pinioane deoarece se tot loveau de bolovani. Dar jos, jos am intalnit o fata, care a fost asa de draguta ca m-a servit cu o banana, dar nu m-a lasat s-o bag eu in gura... m-a servit ea. Era foarte draguta...pacat ca a treuit sa fug, deoarece ma astepta ultima panta. Un push extrem printre copaci, pe frunze, nici macar pe carare. Dupa care am trecut iar drumul si inapoi spre finish. Un concurent statea pe margine cu bitza in sus. "Te descurci?" "Nu".. ii sarise lantul, dar era incurcat in schimbator. Dupa un pic de gandire l-am fortat eliberandu-l.
A urmat o fuga pana la finish unde neatent, am intrat in boscheti. Toata bitza si eu inclusiv nu aveam echilibru, dar crengile ne tineau. Numa' capu' era afar. Reusind sa ma eliberez am ajuns la finish, unde familia Falusi a avut un final grandios.
Mai nasol, n-aveam cu ce sa ne spalam, dar am sfarsit intr-o benzinarie spalandu-ne cu jet ca masinile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu