Dupa o zi de nastere, ma trezesc in ziua de sambata ca sa ma duc la meetingul aviatic de la marginea orasului.
Normal, mi-am luat bicicleta, eu si tata, pentru ca asta e mijlocul meu de transport. Pentru mine este o placere foarte mare sa pedalez. Pur si simplu ma simt in comuniune cu ea.
Am ajuns acolo, unde spectacolul deja incepuse. Deschiderea a fost data de niste elicopterele PUMA Socat si parasutisti, din care credeam ca va face parte si niste prieteni de-ai nostrii, dar n-au fost prezenti. Spectacolul a fost superb, aproximativ 2 ore de prezentari de avioane, zboruri in sincron si sarituri cu parasuta.
Pe la mijlocul spectacolului tata imi atrage atentia si imi arata niste oameni care stau la umbra aripii unui planor. Imi spune ca asa stateam si eu in carucior cand aveam vreo 2 saptamani. Se pare ca aviatia a fost prezenta in viata mea de mic copil, asa cum au fost si multe altele.
Dupa cele 2 ore de stat in soare, mergem sa mancam ceva, dupa care pedalam cu burtile pline pana acasa. Dorm vreo 2 ore, pentru ca n-am prea dormit aseara, am venit tarziu, dupa care ma duc la banchetul organizat de noi.
Iar ajung pe la 2-3 noaptea acasa, cand tata imi spune sa-i spun poezia cu "Capra calca piatra..." sa vada cat de treaz sunt, si i-o spun la perfectiune, dupa care ma intreaba daca vreau sa mergem cu bicicleta pe ruta Timisoara - Bencec - Recas - Timsoara. Desigur ca i-am zis nu, cand am auzit ca trebuie sa ne trezim la 5 dimineata, pentru ca venea codul galben (caldura).
A plecat singur, dar am avut bunul simt sa ma trezesc si sa pun suportul pe masina la 9 dimineata si ne-am dus dupa el cu masina pana la Remetea. Dupa ce l-am adus acasa, toata lumea s-a intins cu burta la soare sub acoperis pana seara.
Totu bine si frumos, pana ma trezesc noaptea la 2 din cauza unei bubuituri asurzitoare. Traznise in fata casei. Mama s-a speriat ingrozitor, pana si eu m-am speriat un pic, pentru ca am vazut pe geam totul dupa. O flama alba s-a facut pe geam, acoperind toata sticla. Parca se facuse dimineata. M-am sculat din pat si m-am dus sa vad daca ai mei sunt ok. Am stat un pic la taclale in miezul noptii, uitandu-ma cu tata la fulgere. De mic ne uitam impreuna. Oscilatia de culori, alb-negru era placuta. Zilele treceau ca secundele in fata ochiilor, dar nu imbatraneam. Asta este farmecul fulgerului in noapte.
A doua zi ne-am trezit toti. Parintii la munca, eu la antrenamente, iar cand s-a facut seara si s-a mai racorit am stricat surpriza care am avut-o dimineata. Doua pene la bicicleta lu' mama. Una in fata, si una in spate.
Acuma urmeaza sa vina Medias Maraton. Un concurs peste care trebuie sa sar din pacate. Asta din cauza ca trebuie sa ma inscriu la liceu. Dar oricum acum nu mai sunt locuri. Dar macar Cupa Arsenal Park va fi prezenta in lista mea. Duminica se va tine concursul, dar vrem sa plecam de vineri. Sambata un mic "antrenament" la Sarmiszegetusa Regia. Urcam pana sus cu bicicletele impreuna cu o prietena de familie din Deva. Dupa care Arsenal Park ne asteapta sa luam premiile de pe podium.
Pana atunci, stau si naparlesc. Mi-o trebuit mie strand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu