Eram primul sus din pat. "Tata, trezestete!", "nuuu"... ma copia pe mine de ieri... "Maia, hai sus", "lasa-ma sa dorm..". Super... trage de ei vreo jumatate de ora sa se scoale, si tot nimic. Ma dau batut si peste vreo 5 minute se trezesc... Daca stiam faceam asta mai repede.
Ne-am pus sa mancam, dupa care vad ca tata are pana la bicicleta. Scoate peticele, scoate roata, scoate camera si lipeste peticul. Am pus totul inapoi, repede i-am grabit sa ajungem sa ne inscriem si am ajuns la Arsenal Park la 10 fix, cand se terminau inscrierile (asa scria pe net). M-am inscris, dupa care au trecut vreo 5 minute de convingere si s-a inscris si Maia, parintii ramanand echipa tehnica.
Dupa vreo 10 minute vin si cei de la club, o masina, doua masini, trei masini, vreo 6-7 masini au venit, iar cei de la inscrieri s-au luat cu mainile de cap. Toti s-au inscris, unii au plecat in tura de recunoastere, dar eu cu Maia am ramas pentru ca nu vroiam sa ne obosim.
Startul s-a dat la 12 jumatate, pentru ca unii nu s-au intors din recunoastere. Am plecat toti gramada. Aveam de facut 3 ture. Trecem prin Arsenal Park si cand sa intram in padure, noroi. Am trecut prin el si printr-o balta cat casa. Dupa care in padure au urmat niste rampe, mai exact, o coborare pe lemn, dupa care 3 damburi apropiate, sus iar pe o rampa de lemn si jos.
Un slalom printre copaci, dupa care am iesit la drumu mare si am intrat in urmatoarea parte de padure. Acolo, am trecut prin balti din nou, neplacut, m-am facut iara ca porcu'. Dupa care am iesit iar la un drum betonat. Hop-hop printre niste obstacole dupa care dai bice. Inainte de urmatoarea parte de padure, ghici ce... o balta in care intra jumatate de roate, dupa care inca o balta in care intrai si cu pinioanele si cu picioarele, cu tot ce aveai inauntru si te uda pe spate ca la dush. O balta de 10 metri, ca la strand.
Urmatoarea parte de padure a fost mai tehnica. Iar noroi cat casa, normal, si printre copaci. Cea mai grea parte a traseului a fost un urcus pe o bucata de un metru, in care trebuia sa urci 2-3 metri. Asta inseamna sa urci vertical pe un derdelus de noroi. Cu botu in noroi, cu bita peste tine, cum apucai sa urci era perfect, daca apucai. Pe mine m-a ajutat Suca, Sergiu fiind in spatele meu, iar dupa ce am urcat, am pus repede mana pe bita lu' Cristi sa-l ajut si pe el. Dupa asta a urmat o portiune lunga de urcat, unde am stat destul de mult cu Suca si Elena. Sus ne-am despartit, Suca a luat-o inainte, sau a ramas in spate, nu stiu, nu l-am mai vazut.
Aici a urmat o portiune super dupa un slalom iar printre copaci, sus jos, am ajuns undeva pe o sa. Acolo noroi argilos, se prindea de talpa papucului, de parca aveai inca 3 talpi. Iar cand te urcai pe bita, SPD-uri. Se lipea noroiul si de tine si de pedala, abia te dadeai jos. Sus de tot, punctu de control, apa si o banana si ia-o iar la vale pe unde ai venit, dupa care se despartea un pic drumul. Aici intrai in padure din nou, printr-o faleza ingursta unde era vegetatia abundenta. Crengi de la mure erau pe jos, si imi era frica sa nu fac pana, ca dupaia mai aveam inca 2 ture. Am trecut cu bine si am ajuns-o pe Elena. Coborarea a continuat dupa ce am trecut de un drum. Normal traseul era tot inainte, dar eu am luat-o in dreapta. Aia de acolo n-au putut sa zica nimic, prea lene, numa dupa ce am mers un pic mi-au zis sa ma intorc.
Am luat-o pe traseul normal, prin iarba, iar pe faleza. Jos in "vale" iar noroi, dupa care un urcus, unde eu cu Elena am fost destul de aproape. Dupaia a urmat un drum forestier, de pamant, noroi mai mult, ca ploaia face multe bune si frumoase. Acolo au urmat cateva depasiri. Sus, am cotit la dreapta si am mers orizontal. Elena era in spatele meu. Am iesit din padure si am luat-o la vale, pana ajung pe la niste tufisuri, care erau in stanga si dreapta drumului si nu te lasau sa o scurtezi, cred ca erau din echipa de arbitrii. In schimb, in mijloc, noroi, desigur eu am tras prima cazatura. M-am dat la o parte, Elena a trecut pe langa mine, mi-a facut un check, "Esti bine?", iar eu cand am raspuns ca da a plecat mai departe si eu dupa ea. De aici i-am pierdut si eu urma celuilalt hoinar. A urmat o serie de urcusuri si coborasuri pe campie, mai exact 2, dupa care am ajus iar in padure. La iesirea din padure iar campie si niste porcusori. Numa bine ma amestecam si eu printre ei.
Linistit am trecut pe langa ei si am ajuns la un urcus greu, acolo m-am intalnit cu Cristi. Push-bike impreuna cu el pana sus, dupa care la vale si in padure, printre... cranii si oase de cal de data asta. Cam spooky traseul. La capat mai urcai un pic si coborai frumos in jos unde era dita-mai groapa, care astepta sa-ti rupi bita in ea, alt tel nu-i gasesc. Am crezut ca-mi rup gatul cand am venit cu viteza. Groapa de 5 metri era marginita de o fasie ingusta si plina de hopuri. Dupa partea mai grea de coborat a traseului, intrai pe asflat, beton, ce era, si ajungeai la Arsenal Park, locul startului. Un drum ca in rai, care te facea sa uiti de tot ce era mai greu. L-am vazut pe Suca la masina. Abandonase, nu stiu. Dupa o serie de incurajari din partea tuturor din club, am plecat la urmatoarea tura, cu totul ca aveam de gand sa abandonez.
A doua tura tata m-a prins mai bine la slalomul de la inceput, facandu-mi niste poze.
La urmatoarea padure, am tras o tranta serioasa, alunecand pe noroi in curba. Din nou prin toate noroaiele, batile, numai ca de data asta a fost un sant unde a fost un noroi si o balta, ca ramaneai cu bita acolo si cu piciorul intrai pana la geninchi. La urcus in schimb am dat de unu' din Deva. El era specializat in downhill mai mult. L-am ajutat sa urce partea aia grea, pe care am reusit sa o urc singur de data asta, Hurraaaa!. Traseul a fost la fel, numai ca de data asta nu mai am luat-o pe drumul principal. Cand am ajuns iar la start am zis ca nu mai fac nimic. Dar, cand l-am vazut pe Suca, i-am zis "Mai fac una. Nu ma las!", la care mi-a raspuns cu o incurajare sa o fac sigur, "Bravo ma!". Toti au strigat dupa mine, iar eu m-am umflat in pene, am luat o banana din mers si am plecat la ultima tura. Toti se strangeau deja. Iar eu dupa ce am urcat partea nasoala a traseului, m-am intalnit cu Marga. "Ai cumva glucoza?", "Da, musca de aici. Si mersi ca mi-ai amintit.". Bine ca mi-am amintit si eu ca avea, iar la cat noroi si nisip am mancat, am rupt din ea, fara sa-mi mai pese daca mai pap putin.
Am tinut pasul cu el pana la urcusul care l-am urcat cu Cristi. Acolo cand urcam, un carcel la piciorul stang tot insista, iar eu nu-l lasam nici cum. Am urcat cu greu sus, unde vroiam sa ma pun pe bita. Am incalecat-o, dupa care cand am vrut sa ridic picorul stang, m-a prins. Bang pe jos plin de durere. Fraca-l, dai pumni, fa tot ce poti sa treaca. Trece si ma apuca din nou, cumplit, am crezut ca raman acolo, vroiam sa-i zic la urmatorul concurent sa le zica ca nu mai vin. Pana la urma imi trece, ma urc cu grija pe ea si plec mai departe.
Cand am ajuns la finish, am picat in iarba pe o parte, si am injurat cat am putut. Eram rupt dupa 3 ture si nici macar nu mi-au luat timpul. Noroc cu Marius si cu tata care l-au notat. 3 ore si 5 minute, pe 33 km.
Premierea a fost ciudata, la seniori, unde erau inscrisi vreo 20 au ajuns numai 2 pe podium. Restul descalificati. Acum am inteles de ce Suca s-a oprit. Mi-am spalat bita dupa care am tras o dormita pana la Deva, unde am lasat-o pe Maia, si am plecat acasa, dormind ca un prunc pe bancheta din spate. Acasa, direct cu nasu in perna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu