O tura cu masina pana am luat fery`ul si am traversat un brat ingust de mare in Cress si am plecat pana in orasul Mali Losinj . Fiind aproape sa se intunece, ne-am cautat cazarepe la gazde, dar cum n-am gasit, am ajuns intr-un camping la un bungalow. Ne-am instalat rapid, dupa care am plecat sa cercetam zona de camping. Avea o plaja frumoasa, deschisa la mare, unde puteai sa faci baie, plaja, tot ce vrei.
Dupa care ne-am culcat frumos, sa prindem toata ziua de maine. Dimineata, dupa ce ne-am trezit, am plecat sa vizitam insula. Frumos in masina am plecat sa descoperim necunoscutul si am ajuns intr-un orasel micut de tot, pe malul marii. Avea port, avea tot ce-i trebuie.
Ne-am plimbat pe stradutele mici prin care incape numai o masina, ei bine si aia incape cu greu, si l-am vizitat tot din cap pana in picioare. Nu o fost asa mult, dar ne-a placut.
Cerul nu arata foarte bine, era suparat si gri, mai putin si turna. Am plecat insa mai departe pe insula, sa ajungem pana in capatul celalalt. Unii fac turul lumii, noi am facut turul insulei. Am urcat sus cu masina, pe "muntele" insulei, un deal, si am admirat privelistea, iar domnul capitan ne-a aratat unde vrea sa ajungem sa navigam cu kayacele.
Mai departe am ajuns in capatul insulei, care ascundea o rapa mare si o apa limpede ca cristalul si albastra ca cerul. Arata atat de superb, incat nu ne-am putut abtine sa nu ne ducem jos la apa. Am lasat masina in parcare si du-te la apa. Unii alti faceau baie, altii mai faceau plaja la umbra.
Dupa care am plecat inapoi spre casa, chiar daca norii au inceput sa se disipe.
Dar, pe drum ne-a surprins ceva, ceva ce nu mai vazusem niciodata pana acuma. O casa, mai degraba un fort, facut din gunoaie. Stii cum se zice "Gunoiul unuia este comoara altuia.". Skiuri, bucati din barci, biciclete, conuri mari de inghetata din plastic, orice gaseai. Un lucru superb sa vezi ca omul a adunat tot ce nu i-a trebuit si a investit in casa, pardon, cetatea lui de scaun.
Iar "acasa", inloc sa stam in bungalow sa pierdem vremea, am plecat pe malul marii sa ne plimbam. Pe trotuar, frumusel, a fost o plimbae placuta de seara.
Din cand in cand admiram soarele care apunea, marea care se zbatea sa puna mana pe noi, si vietatile din jur.
Desigur ca pinii care boltesc deasupra potecii ma ademenesc sa fac pe Tarzan sau pe Mowgli mai degraba, ca inca is micut. Iar mama ca de obicei se ia de cap cand ma vede ca ma catar sus in pomi, dar de cand eram mic mi-a facut placere sa ma urc pe orice.
Ne-am continuat drumul printre ciupercile ceresti, pana am zarit din nou orasul de unde am plecat.
Marea facea mici valuri. Dar totusi ne-am propus ca a doua zi sa ne plimbam cu kayakul pe ea.
Apoi sus pe deal la o priveliste si o odihna, dupa care mergi in orasul unde esti cazat, ca si ala trebe vizitat.
A doua zi, dupa cum am promis, cu kayakul pe mare. Era prima experienta pe mare deschisa pe care am avut-o, iar vantul puternic ne-a dat de furca. Daca mergeai inspre sensu din care batea, abia te miscai, erai ca o vela. Daca fugeai de el, te intorcea sa-l vezi. Nicicum nu era bine.
Am hotarat sa mergem sa practicam si alt sport acvatic decat vaslitul. Cu o zi inainte am descoperit ca se poate face windsurfing in zona si ca sa fim noi mai smecheri, ne-am dus cu kayakul. Problema era unde sa parcam? Am intrat frumos in golf, unde am pus barcile pe plaja, mi-am luat placa si vela, si program liber. Unde era vant era perfect.
Unde nu...
Dupa o baie buna, una de care n-am mai facut in viata mea, am plecat inapoi la plaja noastra, pentru ca incepea sa se faca seara. O zi petrecuta cu munca si distractie.
Dar, o oprire pe drum nu strica...
Am parcat barcile la soare dupa care... "Noapte Buna!"
"Dimineata" am plecat sa dormim ca oamenii in pat. Am luat-o pe langa mal, pe sub pod... Iar croatii au miscat podul pentru noi, ca pentru un transatlantic. O idee buna pe viitor.
...si inapoi in camping.
A treia zi, pe furtuna, am iesit la windsurfing, iar celelalte doua portocale, cu bicicleta la un "Tour de Cres".
Toata ziua a fost urat... Si tata normal ca a iesit pe mare sa vada cum e pe valuri.
In ultima zi, n-am vrut sa ratam sa nu ne scufundam in Croatia si am plecat iar cu kayakul de dimineata pana intr-un golf.
Ne-am gasit loc de cazare, am lasat-o pe mama, care nu practica asa ceva si am plecat cu tata in jur sa admiram vietatile marine. Apoi la plecare ne-a prins o ploaie torentiala in kayak pana am ajuns la camping unde ne-am uscat si am baut cate ceva.
Urmatoarea zi trebuia sa plecam. Pacat, era frumos, dar din pacate, nu tot ce e frumos dureaza mult.
Dar ce e frumos ramane ca o amintire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu