Portocale In Istorie

Vineri am plecat de acasa, dupa ce l-am condus pe unul din prietenii nostri. Domnul Hodi, de la Lugoj, care a plecat in turul Romaniei, prima oprire fiind la Timisoara. Joi m-a sunat Marius, seful clubului Tibiscus, sa-mi zica ca vineri Hodi trece prin Timisoara si trebuie sa-l conducem de pe Calea Lugojului, pana in centru la primarie.



Ne-am intalnit cu el, la intrarea in Timisoara, la nu foarte mare departare de iesirea din oras. Am facut 2-3 poze, pac-pac si am plecat spre centru'. Pe rand am carat fiecare stafeta, iar eu am luat-o la Continental.

Pe la 7-8, vineri, am ajuns in Deva, s-o luam pe o prietena de-a noastra, Maia. Prietena foarte buna, veche, de familie. In fata blocului, parcam masina si incepe furtuna. O ploaie torentiala ne-a prins, norocul nostru ca in masina, incat ne-a fost frica sa iesim. Mama lu' Maia a iesit in usa blocului cu o umbrela sa ne ia. Am mutat masina in fata blocului si am fugit repede in scara.



Cazarea am avut-o in Costesti, o localitate pe la 18 km distanta de Orastie, cazare gasita cu ajutorul mamei lu' Maia, Marta. Am ajuns seara bine si frumos, am despachetat, iar eu cu Maia cum n-am avut somn, ne-am uitat la un film.

Sambata dimineata ne-a trezit tata la ora 6. Eu n-aveam nici un chef sa ma trezesc, iar Maia la fel. Pana la urma ma enervez si o trezesc pe Maia si atunci am fost si eu nevoit sa fac la fel. Am mancat cate ceva in foisorul pensiunii, dupa care am plecat la drum. Destinatia era Samrmisegetusa Regia. Un loc prin care nu am mai fost pana acum. Un lucru pe care nu pot sa-l zic si despre parintii mei, mai ales de tata care a cam umblat mult la viata lui. Lucru de care sunt mandru.

Drumul a fost in mare parte un drum de tara. Eu am fost in mare parte fruntasul echipei, Maia fiind aripa mea dreapta. Mama si tata in schimb, veneau lejer, fapt din care rezulta ca noi trebuia sa-i asteptam de multe ori.



Ne-am intalnit si cu domnu' dac, un locuitor care este pasionat de daci si o cunostea pe Maia. Totu' bine si frumos, pana ajungem la tablita de "Sarmisegetusa Regia 5 km <-". De acolo a inceput ce a fost mai greu. Pana aici a fost o plimbare placuta, de duminica pentru un sportiv. Din pacate de aici a inceput si push-bike-ul lu' mama. Fapt pentru care a trebuit sa-i iau bicicleta, care avea si bagaje in spate. Mai pe ea, mai si impinge-o, depinde de cum mai puteam, o diferenta mare fata de bicicleta mea cheala.

Cu 2 km inainte de punctul turistic ales astazi, ne-am intalnit cu un domn. Avea o caruta, destul de veche, cu un cal alb cu negru. O mica discutie intre noi acolo, dupa care am continuat mai departe. Sus la cetate, n-am rezistat sa nu ma urc cu calul meu pe zid, ca un adevarat cuceritor de cetati.



Dupaia repede la sanctuar, pentru ca venea ploaia. Norii negri se apropiau din ce in ce mai tare, amenintandu-i pe toti ca se apropia o ploaie mare.



In sanctuar unul din cei care coseau, ne-a povestit despre calendarele dacice si ceasul de acelasi neam. Lucruri extraordinare am auzit de la el in ziua aceea. Merita vizitat.



Un strop, doi stropi rataciti pe mana mea, ma face sa parasesc locul sacru al stamosilor nostri, dar cand sa-mi iau bicicleta, ploaia ne opreste, iar mama ne baga sub un copac. Ne luam pelerinele de ploaie, un exemplu urmat si de Maia, care nu-i cine stie ce cicleista, dar e sportiva de-a noastra.



Ploaia se oprise. Am pornit la vale, eu fiind din nou primul, mergand parca fara frane. Din cand in cand ma mai dadeam jos si mai trageam o poza.



Dintr-o data ai mei se opresc la "toaleta". Eu cu Maia continuam. Ploaia ne prinde din urma si ne forteaza sa ne bagam sub un copac. A inceput sa toarne cu galeata. Stropi mari si desi de ploaie loveau solul, facand bulbuci la batile deja stranse si a topoganul de apa de pe drum. Astia au aqua park aici in munti si nu ne spun si noua. Hmmm, se pare ca nu numai Unguri au asa ceva.

Am stat sub copac, pup, si ii asteptam pe ai mei. Ploaia se intetise asa tare incat nu o mai vedeam pe Maia. Picaturile grele de apa se scurgeai usor pe fata mea, de pe rama ochelariilor in jos, pana pe gatul cald de la vorbit. Am devenit uzi leaoarca. Trece o masina pe langa noi. "Ei sunt inauntru." "Ba nu, nu-s ei. N-au bicicletele." Se pare ca s-au adapostit si ei sub umbrela verde. Prietenul nostru cel nou de la castel trece cu masina pe langa noi si ne intreaba daca vrem sa ne duca pana jos. Noi "nuuu". Cum sa renuntam aici?



La un moment dat apar doua figuri in ceata de picaturi. Erau ai mei, uzi la fel ca noi si cu balta in papuci. "Sub copac sau in mijlocu' drumului... tot aia ii!", au fost vorbele lu' tata, dupa care am luat-o la vale impreuna. Namol, balti, viituri mai micute pe drum, toate erau prezente. oricum mergeai tot te udai. Era si frig, inghetasem cu totii, dar eu am gasit o smecherie. Treceam din cand in cand prin cate o balta si mam mai stropeam pe picioare. Apa din balta era calda, fiindca statuse si se incalzise. Era superb. Eu, pedaland in ploaia torentiala, pe munte, in vale, pur si simplu era de vis. Parca ma simteam renascut, parca eram un nou eu.




Pana si vacile erau mai destepte si se ascundeau sub un acoperis si rumegau "gratarul" pe care noi il visam.



Mama desigur, era prima. Ea ne conducea de data asta si avea o viteza in ea, cum nu mai avusese nici stransa la un loc pana acuma. Am tras cu totii tare si am ajuns la pensiune. Ploaia se lnistise. Acolo doamna de la pensiune, a fost foarte draguta cu noi si ne-a dat cu ce sa spalam bicicletele, si pe noi.O stropitoare si o perie a fost de ajuns pentru noi. Ne-am descucat cu apa din fantana si am curatat tot ce a fost cu nisip. Numai nisipul care l-am mancat pe drum n-am putut sa scapam de el.



Fresh, curati, copii frumosi, am plecat sa mancam. Ba chiar in drum, tot domnu din masina ne-a saluat de pe o banca din birt. Ne-a luat cu masina pana la un bar, unde am bagat vreo 14 mici si 6 carnaciori. Superb, cu burtile pline l-am asteptat pe prietenul nostru de la Deva, tatal si mama lu' Maia, dupa care am plecat cu totii la castelul americanului, unde am baut o fregata. Un fel de visinata, sau afinata, dar din fragute. Acolo am discutat cu el despre Daci, el fiind un mare pasionat de ei. Daca treceti prin zona vorbiti cu el. E un om super de treaba si aflati multe de la el credetima.



Ploaia iar incepuse la castel, unde am fost invitati de dac, sa bem ceva si sa discutam, iar pana la urma am plecat la pensiune (Roua 2005), pentru ca duminica ii concursul de la Arsenal Park. Ma pun sa ma culc si noapte buna!