Ma duc jos si ma pregatesc pentru plecare si infulec cate ceva cu ai mei si plecam. Pe drum am cautat pe GPS unde trebuia sa mergem, Tapia, un sat langa Lugoj... cam la 5 km. Dar, alarmati cum am fost ca poate nu gasim unde este startul, in Lugoj dita mai semnu rosu " SPRE CONCURS ->". Concursul se numea Cupa Concordia si avea loc in data de 6 iunie.
La "parcare" nu vad pe nimeni de la club, credeam ca am ajuns primul, dar din spate ma saluta Gil si imi strica toate visele. Pana la urma ne-am strans toti acolo. Toata lumea si-a pregatit bicicletele si s-a incalzit.
Dupa care ne-am pregatit de start, care s-a dat la ora 11 si un sfert.
Cu mult entuziasm am pornit la deal pe un noroi nemaivazut. Derapai incontinuu si cauciucurile aproape ca inotau in namol. Depasind multi concurenti am ajuns pe la mijlocul coloanei, sus in deal, unde se intra in padure. Daca pana aici a fost greu, in padure a urmat infernu. Mocirla cat casa, pana la glezne te afundai si nici macar push-bike nu prea aveai cum sa faci. Un dezastru complet. Auzeai in stanga si in dreapta cate o injuratura, iar noroiul la cat de prietenos era, te ierta si se lipea de tine ca nu-ti mai dadea drumu.
La un moment dat vad ca urcusul se termina si incepe s-o ia la vale. "Multumesc Doamne!", dar vad cum se dau toti jos unu cate unu. Numai cate un nebun isi dadea drumul la vale. Cand ajung, ma blochez. Era o adancitura ingusta prin care trebuia sa treci. Incapea numai o bicicleta, si aia cu greu... Increzator, si nebun desigur... ma pun pe ea si imi dau drumu' la vale. Un picior in stanga, unu in dreapta, le imparteam marginilor de fiecare data cand era sa ma duc pe burta.
Dupa groapa, continua coborarea, printre copaci, bing bang... si ajungea la un parau mic pe care il treceam si iar incepea urcusul, de data asta abrupt, ca mai mult mergeai in patru labe.
Pe la jumatate ma opresc sa beau ceva din rezervoru meu de pe cadru si ma uit in fata. Un S pe care trebuia sa urci aproape vertical. Toti stateau intinsi pe burta si se miscau ca melcii. Am zis "Ai de capu meu", iar cand am inceput sa urc, am picat pe burta ca am zis ca acolo raman, poate singura deplasare, o sa fie sa ma scurg la vale. Noroc cu un concurent care m-a ajutat si dupa care l-am ajutat si eu, am reusit sa urc si am vazut primul punct de alimentare... "APA!!!" Repede un pahar cu apa, jumate in gura, jumate pe piept si fugi mai departe, pedaleaza mai exact.
A urmat inca un coboras nasol unde l-am avut in fata pe unu' de la Liman care mi-a luat unu din locurile de pe podium. Repede am vazut ca e la vale, lasa franele si dai sa curga, daca ajungeam jos in bot sau pe bicicleta tot era bine, dar am reusit sa stau pe ea. Dupa asta a urmat inca un urcus lung prin padure, unde am ajuns in varf, iar la alimentara, unde m-am servit iar cu apa si mi-a spus unu ca de aici se coboara. Repede o iau la vale, cand am ajuns sa ies din padure. AUTOSTRADA! Pamantul era uscat, un drum de tara ca in paradis.Bucati de noroi sareau peste mine de pe roata din spate cu o viteza de parca erau aruncate din prastie si cand iti dadea in ceafa cate una mai ratacita, ziceai ca iti da unu cu bolovanu peste cap.
Repede am luat-o la vale sa fac din nou tura. Totul a fost mai usor de data asta. Eram deja incalzit, nici n-am vazut cum am ajuns iar la al doilea coboras, unde era o groapa renumita, exact cat roata de la bicicleta. Am uitat de ea, desigur, si am venit cu viteza. N-am apucat sa franez din cauza noroiului si am intrat cu roata din fata in ea. Deacolo am mers cu monociclul. Am coborat pe roata din fata vreo 5 metri. Am crezut ca-mi rup gatul. dar am reusit sa ma pun din nou pe picioare, roti, na acuma... si am plecat mai departe.
La ultimul urcus ma intalnesc cu Alex Almajan, care m-o intrecut un pic cu bicicleta de tracking, dar la coborare i-am zis"pe stanga" dupa ce am trecut de el, n-am mers nici mai bine de 30 de secunde ca buf pe-o parte, m-am pus in cur turceste, cu bita in brate si m-am dat pe topogan vreo 3 metri. Repede, inapoi sus si la vale.
Am terminat cursa, plin de noroi, dar din pacate n-am venit cu nimic acasa. Ba! am venit cu un kilogram de noroi. Si tata cu locul 5 la Oldies But Goodies.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu