Dimineata, m-am sculat destul de tarziu si am ramas uimit. Tata nu m-a trezit sa mergem la un antrenament...
Mai tarziu aflu ca nu se simte prea bine, are o indigestie sau ceva de genu.
Asta e, dar am hotarat sa mergem pe Panorama Nova Tour. Asta insemna vreo 30km cu 700m diferenta de nivel.
In Gosau, incepea traseul, primi 5km aveau 400m diferenta de nivel. Cea mai grea parte din traseu. Tata le-a dus pe fete pana sus (mama si Cristina), dupa care pe kinderi (Adam si Felix) si Claudiu ca sa aduca masina jos.
Asta inseamna ca eu cu Claudiu urcam primi 5km pe bitza. Eu am luat-o inainte, am ajuns in 30min sus, iar Claudiu nu s-a lasat mai prejos si a ajuns in 1h 20min (cam asa ceva).
Sus in schimb, nu a avut grija si si-a facut o gaura in picior pana la tibie. Cristina l-a bandajat, el fiind plin de sange, pana in papuci. Si a plecat jos cu Adam si Cristina, sa mearga la spital.
Felix a ramas cu noi si s-a despartit de Adam intr-un mod frateste.
Dupa care s-a servit cu apa. Doamna a fost foarte draguta si ne-a servit pe toti.
Am pornit restul la drum, dupa ce am mancat cate ceva. Drumul a fost "pepsi" pe langa ce am facut la inceput.
Am avut si parte de panorame pe drum.
Era atata de cald si soarele batea puternic, era ingrozitor. Numai serpii se simteau bine in mojlocul drumului.
Eu am facut cateva coborari spectaculoase prin padure, printre copaci.
Dupa care am ajuns la locul de panorama, care era la 3km de cabana de unde am plecat. Am facut 7km aiurea.
Unii chiar mergeau pe tura pe jos...
Dar dupaia ne-am hotarat sa trecem pe la Ewigen Wand. Youtube-ul este plin de el, pana si poza de pe posterul de la Slazkammergut Trophy este facuta acolo.
Am fost si noi sa ne dam mari, dupa o coborare destul de abrupta prin padure.
In sfarsit...EWIGEN WAND!!!
La Ewigen Wand, am ajuns dupa ce am mers putin pe langa perete. Am trecut printr-un tunel mic, dupa care pe langa hau' vertical. Inca un tunel lung a urmat, care era intuneric, de nu-ti vedeai nici mainile.
Apoi iar pe langa abruptis.
La capat ne-am oprit sa ne regrupam si sa facem o poza la priveliste, dupa care am luat-o inapoi, pana la asfalt, unde am urcat din nou, pana pe unde am urcat de dimineata cu Claudiu.
Coborarea s-a simtit asa de bine, incat mergeam aproape fara frane.
Acasa, am picat cu nasul in perna fiind rupt dupa toate aventurile si zonele de Youtube.
Day 6
Astazi am plecat spre Wolfgangsee.
Pe drum am gasit si locuri spectaculoase pe unde trecea traseul de biciclete de la Salzkammergut Trophy. Pe langa o casa, ingust, coborai niste scari...
...dupa care treceau un pod de lemn peste rau.
Si din nou jos pe scari pe langa linia ferata.
Drumul a continuat pentru noi insa pe langa vile si castele.
Am ajuns pana in Bad Ischgl...
...unde ne-am invartit pe la magazine, de unde tata si-a achizitionat o pereche de ochelari, ca sa-i inlocuiasca pe cei pierduti.
Altii se dadeau cu o canoie pe rau...
Dar cand am vrut sa plecam din oras, am avut niste probleme. Eu cu tata am luat-o in sus, iar mama in jos. Eu am plecat s-o caut pe mama, dupa care l-am pierdut pe tata.
Pana la urma am venit numai noi doi pana la cabana.
Iar pe drum am intalnit o domnisoara care calarea. Calul era atat de frumos, incat mi-a venit s-o dau jos numai sa pot si eu sa il calaresc.
Ne-am oprit insa pe drum sa mancam o inghetata...
Si nu eram singurii...
Iar aici am vazut ce inseamna fratia...
Apoi am ajuns la cabana, unde am halit repede cate cvea, iar ai mei au plecat pana la lac cu masina.
Asta e.. nu mai ajungeam cu bitzele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu