Vinul de Recas

Ne-am gandit cu o zi inainte sa facem o tura de bicicleta sambata. Pana la urma am ajuns sa mergem pana la Recas, de acolo la Buzad, Altringen si inapoi.



Desteptarea a fost foarte neplacuta, fiind la 6 dimineata. Cu greu am facut ochi, dupa care am fost jos sa mancam. N-a durat mult pana am plecat.

La Recas, ne-am dat jos eu cu tata.



Ne-am hotarat ca noi vom face un pic mai mult decat mama. Un antrenament nu strica, mai ales ca era si placut afar. Nici cald, dar nici rece.

Tata a fost aproape tot timpul in fata mea, ducand trena, iar eu in urma lui.



Dupa ce am recuperat-o si pe mama, am plecat sus pe deal. In varf am cotit la dreapta, si am luat-o pe langa parcul de vanatoare.





Traseul imi era cunoscut, deoarece am mai fost pe aici nu de mult.



Am avut parte de multe coborari si urcari, unele mai spectaculoase decat celelalte si diferite locuri frumoase cu noroi. Se pare ca ploaia ajunse si aici.



Uneori si competitia de familie era prezenta...



In rest era destul de uscat. Praful de pe jos se ridica peste tot si se lipea de picioare si de maini. Dar cel mai neplacut au fost mustele. Plin de ele, unele faceau si conferinta pe piciorul meu (cate 5-6 adunate in acelasi loc).



Pe musca ce trecea deveneam din ce in ce mai nervos...



...dar am reusit sa scapam de ele cand am ajuns deasupra de Buzad.



Am plecat la vale, iar in sat ne-am despartit.





Eu cu mama facand provizii de suc rece de la alimentara din sat. N-aveau multe, dar aveau strictul necesar.

Lucru care m-a bucurat a fost sa vad ca exista semne pentru trasee de biciclete, amplasate pana si in satuletele ascunse.



Tata ne astepta la capatul satului desigur.



Am continuat mai departe spre Altringen, unde am stat la un birt pana a venit mama. Am baut restul de suc care era la mine in buzunar, dupa care am plecat spre Remetea Mica.



De aici iar cunosteam traseul. Am fost mai demult cu Pecko si cu Claudiu pe aici. Am plecat cu trenul din Timisoara, dupa care am tranversat spre Recas de unde ne-a luat mama. Asta am vrut sa facem si noi, numai ca de data asta nu mai venea mama dupa noi.

Am luat-o prin caldura, pe langa padure, pana am ajuns la locul de intrare. Ciupercile ne intampinau si ne faceau cu ochiul.

Insa panta cea grea ma astepta acolo. Cand am venit prima data, n-am reusit s-o urc. Anul trecut era ma greu. Dar anul acesta, am venit s-o cuceresc. Panta facea tot posibilul sa ma dea peste cap, dar aplecandu-ma din ce in ce mai in fata, ii faceam din ce in ce mai ciuda.



Dupa marea mea cucerire, am gonit prin padure, lasand cat mai multe muste in spate si prinzand din urma 4 caprioare. Desigur, in momentul asta trebuia sa raman fara baterie la aparat. Ieiii... Toate 4 gonisera prin fata mea, la 10 metri. Aratau exact ca Bambi. Maro cu pete albe pe spate.



Jos in sat, am stat si ne chinuiam sa trecem pe langa blocazul de pe drum. Cand vedeam ca se elibereaza pe o parte, ocupa la loc locul...



Dupa ce am terminat cu padurea am ajuns la asfalt, unde am facut intrecere cu un mertzan. Din pacate m-a afumat, defapt m-a umplut de praf. Dupa care a trebuit s-o astept pe mama sa vina.



Am pus masina in drum, in timp ce tata pedala spre locul de unde am plecat noi 2. Am pus repede bitza lu' mama pe masina dupa care fugi dupa el.